Cand îmi Vine sa Tip

Nu mai sunt buna de nimic. Nu vreau iar sa încep sa-mi transform blogul într-un jurnal de emonel neînteles si mimoz, dar zau ca nu ma simt bine deloc. BC-ul nu mai e cum era. Simt ca nu pot sa fac treaba asa de bine cum o facea Andreea. Azi a fost o atmosfera ciudata. Si n-am habar ce o sa devina pe viitor. Nu fac fata, nu am aceeasi carisma ca tine. Iarta-ma.

Nu mai am chef de nimic nimic de la un timp. Tot ce stiu sa fac e sa nu fac nimic. Nu-mi iese bine iar nimic. Notele au scazut considerabil, ma rog, aici intervine si diferenta liceu-scoala, totusi, mi se pare ca nu mai am nicio bucurie. La LicArt nu am cum sa reusesc vreodata pentru ca eu nu scriu cu vers alb. Aratati-mi, va rog, o semifinalista fara vers alb si o sa-mi retrag cuvintele. Da, stiu ca astea nu-s probleme, dar nu-s nici fericita ca sa nu-mi pese.

M-am departat de multi oameni. Am observat azi. Fara sa intentionez asta. Si îi vreau înapoi. Vreau sa ma ierte. M-am îngrasat pentru ca simt nevoia necontrolata de a manca. Ma tem sa nu fi devenit bulimica. Poezii nu mai scriu pentru ca pur si simplu nu am dispozitia. Am mereu sentimentul ala ca am prea multe de facut si ma trezesc la sfarsit de zi ca nu am facut nimic.