În sfarsit am timp, dispozitie si timp sa scriu pe blog. Sa nu uitam de timp. Nu stiu cu ce sa încep. Mi s-au adunat o groaza de idei în cap si se decid care sa apara prima în postarea asta. Uh! Ma simt destul de bine. Citesc postarile de anul trecut si realizez ca m-am schimbat treptat, treptat, dar fara sa depasesc limita decentei. Tin minte ca acum un an îmi notasem ca voiam sa o cunosc pe Maria.
Uite ca asta s-a întamplat si ma bucur mult, chiar daca poate nu i-o arat destul. Cat despre nationala, nu am ajuns, dar anul asta o sa-mi pun tot sufletul ca sa reusesc. Vreau, vreau mult de tot sa ajung la olimpiada nationala de romana! Vreau!! dar îmi pare ca iar n-o sa fie de ajuns. Liceul nu m-a schimbat foarte mult, dar tocmai azi am realizat cat de mult îmi lipseste podiumul. Vreau iar sa fiu copilul ala geniu din generala. Dar stiu prea bine ca nici nu o sa fiu, nici nu îmi trebuie cu adevarat chestia asta. E doar ego-ul meu exacerbat.
BC-ul o sa încerc sa îl fac sa nu coboare lent. La engleza am facut mari progrese, avand în vedere ca la început de an cu greu stiam sa formulez o fraza (acum stiu doua). Mi-e dor de multi oameni. Dor rau, rau de tot. Dar n-o sa stie niciodata asta. Si e mai bine asa. Acum îl astept pe Adi sa sune si îmi scriu ultima fraza, încheiand cu "Îmi pare bine sa va revad!". Pa-pa!